Tehnologii adaptate schimbărilor climatice
Totalitatea elementelor integrate în realizarea soluțiilor / programelor tehnologice adaptate pentru reducerea sau eliminarea efectelor negative determinate de schimbările climatice, în condițiile realizării unei agriculturi sustenabile: producții mari, de calitate, profitabile, cu asigurarea perenității ecosistemului agricol.
Principii de bază:
1. Ȋnţelegerea schimbărilor climatice şi a influenţelor asupra ecosistemelor ȋn care se face agricultură;
2. Ȋnţelegerea modificărilor majore la nivelul solului şi plantelor din cauza schimbărilor climatice;
3. Conceperea programelor integrate care să permită prezervarea apei şi reducerea consumurilor sau pierderilor de apă ȋn culturile agricole;
4. Adaptarea nutriţiei plantelor la schimbările climatice;
5. Adaptarea programelor de protecţia plantelor la condiţiile diferite de evoluţie a agenţilor de dăunare determinate de schimbările climatice;
6. Adaptarea programelor integrate ȋn direcţia diminuării efectelor arsurilor solare şi temperaturilor extreme (pozitive sau negative);
7. Soluţii adecvate pentru diminuarea efectelor negative cauzate de furtuni, grindină, inundaţii temporare etc.
EVO CLIMA este un concept Naturevo.
Ȋnţelegerea schimbărilor climatice şi a influenţelor asupra ecosistemelor ȋn care se face agricultură
Schimbările climatice sunt schimbări ale caracteristicilor climatice ȋntr-o anumită perioadă, faţă de cele medii ȋnregistrate pe termen lung;
Ȋncălzirea globală este una dintre schimbările majore din ultimii ani cauzată de acţiunea omului ȋn epoca industrială, dar şi de posibilele evoluţii astronomice;
Creşterea temperaturilor diurne duce la pierderea apei prin evaporaţie şi transpiraţie, modificând major evoluţia ecosistemelor, mai ales a celor ȋn care se face agricultură;
Reducerea temperaturilor nocturne determinată de radiaţia terestră mai puternică modifică de asemenea manifestările organismelor din ecosistem;
Scăderea umidităţii atmosferice ȋn cursul zilei la valori care duc la deshidratarea celulelor/ţesuturilor până la limita letală, mai ales ȋn organele de reproducere (polen, stigmat etc);
Dezvoltarea puternică a curenţilor de convecţie şi advecţie determină apariţia furtunilor, tornadelor, descărcarea bruscă a norilor, formarea norilor cu gheaţă etc;
Creşterile majore ale radiaţiei solare afectează puternic culturile agricole; ȋn ultimii ani, practic toate culturile de pe glob au fost afectate ȋn diferite grade de arsurile solare.
Ȋnţelegerea modificărilor majore la nivelul solului şi plantelor din cauza schimbărilor climatice
Ȋn plantă:
Seceta pedologică prelungită poate să ȋmpiedice răsărirea plantelor sau poate să ducă la moartea plantelor ȋn cursul vegetaţiei;
Temperaturile externe (ȋngheţuri târzii la ȋnceputul vegetaţiei, temperaturi foarte ridicate corelate cu secetă sau ȋngheţuri timpurii ȋnaintea recoltării) pot distruge complet culturile;
Plantele stresate devin din consumatoare de bioxid de carbon (cum este normal) ȋn plante producătoare de bioxid de carbon (aspect mai puţin relevat când se vorbeşte despre emisiile de CO2);
Plantele supuse radiaţiilor solare din ce ȋn ce mai puternice suferă arsuri pe fondul cărora se instalează boli sau continuă procesul de deshidratare (alterare a ţesuturilor şi organelor), ducând la pierderi importante de recoltă sau la moartea plantelor;
Seceta atmosferică afectează major culturile, mai ales ȋn zonele cu climat temperat-continental (cum este şi România), acţionând ȋn mod deosebit asupra organelor de reproducere sau deteminând pierderea rapidă a apei prin evapotranspiraţie;
Vânturile puternice şi furtunile, pe lângă faptul că deplasează masele de aer foarte rapid (putând avea efecte dezastruoase) sunt şi principalele surse de infestări cu agenţi de dăunare posibil de transferat de la mii de kilometri.
Ȋn sol:
Numărul şi spectrul macro şi microorganismelor este influenţat major de evoluţia climatică, ex: ȋn perioadele cu amplitudini mari ȋntre zi şi noapte se dezvoltă mai mult ciupercile parazite;
Ȋn perioadele cu secetă pedologică pronunţată, mor majoritatea bacteriilor care sunt responsabile pentru disponibilizarea elementelor nutritive pentru plante;
Procesul de mineralizare a resturilor organice solicită suficiente rezerve de apă şi aer ȋn sol;
Temperaturile foarte ridicate la suprafaţa solului pot duce la apariţia arsurilor pe plante la zona de contact cu solul;
Majoritatea agenţilor de dăunare pentru culturi (buruieni, boli, insecte, acarieni ş.a.) se ȋnmulţesc mai repede şi sunt mai virulente ȋn condiţiile schimbărilor climatice;
Perioadele lungi de secetă pedologică pot duce până la pierderea totală a producţiei şi dacă perioadele de secetă se prelungesc pe mai mulţi ani, apare fenomenul de “deşertificare”.
Conceperea programelor integrate care să permită conservarea apei şi reducerea consumurilor sau pierderilor de apă ȋn culturile agricole.
Afânările adânci pentru depozitarea apelor pluviale pe adâncime;
Creşterea capacităţii de reţinere a apei prin:
Creşterea nivelului de afânare, atât prin lucrări mecanice, dar mai ales prin prin aplicarea pe/ȋn sol a unor produse pe bază de acizi humici, bacterii care măresc viteza de degradare a resturilor organice, composturi sau gunoi de grajd bine fermentat, chiar şi polimeri sintetici pentru solurile cu un conţinut ridicat de nisip ş.a.
Nutriţie echilibrată a culturilor ȋn care să se evite orice formă de exces de azot şi prin care să se asigure un nivel ridicat de cationi ȋn sevă şi ţesuturile plantelor;
Creşterea randamentului fotosintetic, intensificarea transformărilor asimilatelor ȋn componente specifice, cu intensificarea proceselor reducătoare ȋn detrimentul proceselor oxidative.
Adaptarea nutriţiei plantelor la schimbările climatice
Utilizarea ȋn nutriţie a ȋngrăşămintelor complexe cu macro, oligo şi microelemente care să permită o pornire ȋn vegetaţie uniformă şi o hrănire uniformă şi echilibrată pe tot parcursul vegetaţiei (ȋngrăşăminte cu eliberare controlată şi treptată);
Utilizarea ȋngrăşămintelor cu un randament ȋnalt de disponibilitate a elementelor pentru plante, chiar şi ȋn condiţii de stres;
Folosirea fertilizanţilor foliari şi biostimulatorilor pentru creşterea rezistenţei plantelor la stresul biotic şi abiotic;
Folosirea produselor speciale pentru reducerea efectelor fitotoxice determinate de spălările date de cantităţi mari de precipitaţii ȋn intervale scurte de timp;
Folosirea fertilizanţilor care permit adaptarea plantelor la radiaţii solare puternice (arsuri), temperaturi foarte ridicate (opăreli) sau foarte scăzute (degerări, ȋngheţuri);
Folosirea fertilizanţilor şi stimulatorilor pentru diminuarea efectelor cauzate de schimbări climatice majore (temperaturi extreme, arsuri) sau răniri mecanice (grindină, furtuni cu particule transportate şi care afectează culturile).
Adaptarea programelor de protecţia plantelor la condiţiile diferite de evoluţie a agenţilor de dăunare determinate de schimbările climatice
Identificarea schimbărilor apărute ȋn biologia agenţilor de dăunare determinate de schimbările climatice (ȋncălzirea globală);
Identificarea noilor agenţi de dăunare apăruţi sau dezvoltaţi ȋn ultimii ani, biologia lor şi posibilităţile de combatere;
Identificarea posibilităţilor de utilizare cât mai raţională a produselor de protecţia plantelor prin stabilirea limitelor minime şi maxime a dozelor de utilizare ȋn funcţie de nivelul potenţial de dăunare, direcţiei de producţie etc;
Conceperea programelor integrate de protecţie a culturilor prin utilizarea mai multor pârgii, astfel:
nutriţie echilibrată;
corectarea calităţii apei utilizată la tratamente pentru creşterea eficacităţii tratamentelor;
utilizarea unor produse care ȋmbunătăţesc contactul soluţiei cu plantele şi care asigură transferul produselor ȋn plantă sau menţin produsele de contact pe suprafaţa tratată pe o perioadă mai lungă;
utilizarea unor produse cu efecte multiple, atât nutritive cât şi de protecţie a plantelor;
alegerea corectă a diferitelor produse de protecţia plantelor ȋn funcţie de forma de condiţonare, stabilitatea ȋn condiţii climatice extreme, pretabilităţile pentru amestecuri complementare sau sinergice;
prevenirea sau combaterea formelor de rezistenţă apărute sau posibil să apară;
revizuirea intervalelor ȋntre tratamente ȋn funcţie de posibilele extreme climatice.
Adaptarea programelor integrate ȋn direcţia diminuării efectelor arsurilor solare şi temperaturilor extreme
Nutriţia echilibrată a plantelor; cationii şi alte componente (aminoacizi, zaharuri) care măresc concentraţia sucului vacuolar determină creşterea rezistenţei;
Prevenirea / combaterea infecţiilor pe ţesuturile afectate ȋn paralel cu tratamentul pentru refacerea cât mai rapidă a ţesuturilor pentru reluarea vegetaţiei ȋn condiţii normale;
Măsuri pentru o acoperire cât mai rapidă a suprafeţei solului pentru a evita supraȋncălzirea ȋn perioadele cu temperaturi foarte ridicate, prin semănare mai timpurie sau prin grăbirea vegetaţiei;
Reducerea consumurilor şi pierderilor de apă din plantă prin fertilizări radiculare adaptate sau chiar utilizarea de produse care micşorează transpiraţia;
Utilizarea unor produse specifice pentru reducerea impactului radiaţiilor solare asupra culturilor fie prin ecranare, fie prin reflexie;
Menţinerea stării de sănătate a culturilor pe toată perioada de vegetaţie.
Soluţii adecvate pentru diminuarea efectelor negative cauzate de furtuni, grindină, inundaţii temporare etc.
Dirijarea vegetaţiei ȋn direcţia formării şi dezvoltării unui aparat radicular cât mai puternic care să permită ancorarea plantelor ȋn sol şi rezistenţa la cădere;
Produse / soluţii complexe pentru prevenirea infecţiilor la ţesuturile afectate mecanic de grindină, nisip, praf;
Produse / soluţii complexe pentru refacerea rapidă a ţesuturilor afectate sau izolarea acestora şi stimularea reluării proceselor de creştere şi dezvoltare (salvarea producţiei);
Utilizarea produselor pentru stimularea reluării proceselor vegetative ȋn culturile inundate temporar;
Eliminarea posibilelor fitotoxicităţi generate de spălarea erbicidelor până la nivelul rădăcinilor sau excesului de nutrienţi transportaţi ȋn zonele mai joase (băltiri).
